Exercitii active/Sport in aer liber

Cea mai scurtă cale către vârf! O drumetie catre Vf.Moldoveanu

joi, 23 august 2018


Să ajungi pe cel mai înalt loc din România este un vis.
Dacă ajungi în Făgăraș, nu rata o drumeție spre cel mai înalt vârf din
România, Vf. Moldoveanu (2544 m).
În cazul în care plănuiești o mini vacanță pe crestele Munților Făgăraș și
să îmbini mișcarea, liniștea muntelui și să ai exclusivitate de aer curat, atunci am
să descriu pas cu pas un traseu de 5 zile într-unul din cele mai frumoase locuri din România.


Deplasarea către creastă poate începe din localitatea Sâmbăta de Sus, pe
drum forestier și potecă de pădure până la cabana Valea Sâmbetei. Acest traseu
durează minim 2 ore jumătate. Cabana Valea Sâmbetei este situată la 1400 m
altitudine și este una dintre principalele porți de intrare în masiv.
Aflată ca și majoritatea cabanelor din Făgăraș la limita golului alpin, oferă
o frumoasă vedere asupra Văii Sâmbetei, culminând cu Fereastra Mare.

De la Cabana Valea Sâmbetei traseul este marcat cu triunghi roșu.
Începând cu panta ușoară de-a lungul pârâului, se alătură grupului nostru și un
câine de munte de Pirinei. Oricât “am insistat” acesta nu ne-a părăsit și a urcat
cu noi până la locul de campare. Un câine de talie mare, impunător, cu aspect de
atlet, cu o blană albă și deasă, care de altfel a avut nevoie să îl protejăm
împotriva unor câini de stână.

Cea mai abruptă parte este și ultima, când vegetația înaltă dispare, iar
pietrișul de sub bocanci te atenționează că fiecare pas este esențial pentru
siguranța ta și cu forțele mult diminuate, ajungem pe creastă aproape de asfințit.

Încă 15 minute urcăm în preajma Vârfului Gălășescu Mic (2410 m) după care
coborârea spre Portița Viștei. Aici întindem corturile, lângă refugiul montan
degradat, cu ușa care nu se închidea și fără suprfețele care odată asigurau
protecție paturilor din fier.

A doua zi, după micul dejun luat pe fugă și nelipsita cafea în cană din
aluminiu, ne pregătim pentru o urcare abruptă de aproximativ o oră și parcurgem
un traseu de cîteva ore și ne oprim să campăm lângă Refugiul Alpin Viștea unde
am stat de vorbă cu un tânăr cioban despre istoria locului, despre oi și despre
urșii care le mai atacă din când în când turma de oi. Cum prima impresie
contează (în cazul meu și ultima :)) sunt impresionată de ținuta tanărului cioban:
purta pantaloni din stofă călcați cu dungă și camașă albă!
Dimineața devreme urcăm Vârful Viștea Mare. Aici, abandonăm rucsacul
de vreo 17 kg și ne îndreptăm către Vf. Moldoveanu (2544 m) parcurgând o
porțiune stâncoasă cu lanțuri de siguranță și câteva cățărări tehnice.

Dacă ai norocul să prinzi o zi senină, vei vedea în toată splendoarea
crestele impunătoare ale munților. Iar după ce citești mesajul de pe vârf, chiar te
simți împlinit pentru că efortul a meritat: “Dacă ai ajuns până aici, ești un
învingător”.

După nelipsita ședință foto cu însemnele celui mai înalt loc din țară, faci
cale-ntoarsă spre Vârful Viștea Mare, recuperezi rucsacul și te pregătești
sufletește pentru coborârea pe suprafață stâncoasă și pietre nesigure.

După coborâre, traseul este ușor spre Șaua Podragului ( de unde se poate
coborî la Cabana Podragu – cabană care îmi dă un sentiment de răceală din două
motive: aspectul straniu, neprimitor, situată într-o căldare cu aceleași pietre gri-
verzui din care este construită, dar și a atitudinii respingătoare, neprimitoare a
cabanierilor).
Așadar, având posibilitatea să alegem ce ne face bine, mai mergem 15
minute în loc să coborâm la cabană și amplasăm cortul în cel mai frumos loc din
România în care am fost vreodată: pe malul lacului Podul Giurgiului.

Articol scris de Simona Floricel (Partea I)


Comentarii